Tinem pas cu timpurile si ne impartasim gandurile si experientele pe blog...
Cu drag,
Georgiana
joi, iulie 01, 2010
Introspectie :)
Sunt anumite momente in care ma apuc sa analizez si analizez...fapte, persoane si nu in ultimul rand pe mine. Concluzia: uneori este mai bine sa nu trag nici o concluzie!
8 comentarii:
Anonim
spunea...
Introspectia e o arma atat de periculoasa incat ori preferam sa credem ca nu exista ori daca am aflat de ea o aruncam intr-un colt inchidem usa, aruncam cheia si gata...am scapat. Ca pana la urma nu ne place sa ne asumam prea multe riscuri fata de noi insine...e posibil sa pierdem si oare cum o sa mai putem uita noi in ochii nostri daca pierdem noi cu noi insine? Nici macar oglida nu ne-ar suporta si vorba aia pe ea (pe oglida adica) o putem cumpara de la geamgiu (asta individ introspectiv nene, e inconjurat numai de oglinzi...si saracu Hesse care se credea el insusi un simbolist...)...si in cazul asta ar trebui sa ne suporte ca o platim. Nah stii cum e dai un ban...si stai in fata oglinzii. Pe de alta parte daca stau si ma gandesc e posibil ca oglinda sa imprumute din personalitatea noastra si atunci...atunci sa vezi dracia dracului ca devenim schizo doar uitandu-ne in oglinda. Asa....bun....sa revenim. Da-o dracului de oglinda...costa scump si pana la urma nici macar nu o iau pentru mine. Si apoi cica nu e Feng Shui...auzi bre, chinezii astia cred ei ca pot sa conduca lumea...de fapt eu cred ca Feng Shuiul asta e un complot a carui scop malefic este ! Nu stiu care e scopul malefic dar il simt. E ca si cum ai sta la masa si ai da din piciorul lipsa uitandu-te la maimuta chircita intr-un colt al camerei care incearca sa schimbe unghiul observatie (adica analiza) al locului unde se afla. Fiecare colt al camerei iti da alta imagine asupra mesei din mijlocul incaperii. PS Am impresia ca unii cred ca l-au prins pe Descartes de un picior (exact ca pe Dumnezeu) si ii sug degetul cel mare crezand ca o parte din existentialismul analitic se va scurge in ei. Cacat !
Oglinda ne da posibilitatea uneori sa fim un observator pasiv al propriei noastre persoane in diferite situatii deosebite, ar fi ideal sa avem o oglinda in fiecare situatie speciala si atunci am ajunge la un stadiu superior de analiza si introspectie exterioara, daca-mi este permis....
Si dragostea unde este? Dragostea pentru propria persoana, evident, ca doar face parte din persoana noastra introspectata...si dragostea pentru altii, ca doar omul e animal social, educat in societate, pentru societate dupa cum spunea Emil Durkheim inainte sa ma nasc eu... .
Durkeim spunea ca omul este un animal social intre doua sticle de votca si 2 acte sexuale cu minori din Europa de Est. E ca si cum as incerca sa instalez un Windows 7 pe un HC-85, nu numai ca nu ar merge dar e foarte probabil sa imi ard reteaua electrica din casa. Si pe urma nu as vrea sa fiu comparat cu o mangusta (si ele sunt animale sociale educate chiar in propria lor societate...am vazut eu pe Discovery..:)..). Individul are alte trasaturi, a fost schimbat in mod radical... Daca oglinda da pasivitate atunci care ar fi motivatia individului de a se analiza proactiv? Ideal (zic eu) ar fi sa ne bazam pe noi insine si nu pe oglinda. Ea nu face decat sa iti refecte pozitia (oricare ar fi aia). Desi cred ca poate fi un instrument util in cautarea perfectiunii.
Dragostea? E in fiecare gest, in fiecare clipa, in fiecare zambet, in fiecare atingere, in fiecare pas descult pe iarba, in fiecare strop de ploaie (..:)..) in fiecare dintre noi...
...ca indivizi desigur intr-o societate axata pe globalizare.
Mangusta...oare de ce Durkheim nu a inclus-o si pe ea, oare a fost atat de ametit de votca sau de placerile carnale incat sa fi uitat de un animal atat de pretios? Probabil pentru ca pe vremea aceea nu exista Discovery si in lipsa de inspiratie se mai alcooliza si isi consuma energia sexuala cu minori...(poate cateodata se privea in oglinda in timp ce facea toata astea...in cautarea perfectiunii). Stiu si cum sa punem Windows 7 pe un HC 85, asta daca mi gasim unul, punem HC-ul in fata unei oglinzi pe care e interfata de la windows 7...se reflecta pe ecran:). Si daca toate astea au fost facute cu dragoste...nimic nu mai conteaza...nici ploaia rece si uda...nici betia ...si mai ales nici tehnologia desi uneori ne poate conecta cu dragostea:)!
Nu pot sa nu ma gandesc ca nu ti-as putea da dreptate cand de fapt am nevoie sa iti dau dreptate pentru a ma sustine pe mine ca individ. Necesitatea decurge dintr-o alta necesitate, o cauza si un efect fara oprire si toate se opresc datorita faptului ca iti dau dreptate. Am nevoie sa iti inteleg motivele, premisele, concluziile, ideile, pentru ca la randul meu sa ma inteleg pe mine. Normal intr-o societate in care strigatul de ajutor al individului este acoperit de zgomotul societatii in sine.
Normal...ce e normalitatea? Ajutor...ce este strigatul de ajutor fara sa stii sa primesti ajutorul si sa-l apreciezi. Oamenii nu vor ajutor, vor bani...daca unul spune ca are nevoie de ceva si tu ii spui cum sa ajunga sa-si satisfaca necesitatea, aducandu-si si el aportul, el de fapt vrea ca tu sa-i dai ce el are nevoie fara efort, fara munca, fara nimic si eventual imediat...comoditatea ne ucide spiritul si imaginatia...acolo unde exista ...in gandire ca sa ma parafrazez:)
De fapt asta este ceea ce suntem. Actiunile ne definesc ca oameni (de fapt nu stiu daca sa folosesc termenul de om sau de indvid)...nu...nu e bine. De fapt vreau sa scriu altceva nu prostiile astea socratice...maieutica lu' nea Gigel. Gandurile mele sunt in cu totul alta parte, trairile mele sunt in cu totul alta parte...ideile le-am inchis undeva la subsol...le-am luat ostatice...ma gandesc insa ca nimeni nu ar vrea sa negocieze pentru ele. Sisif e fericit pentru ca a invatat sa o extraga din constientizarea destinului sau. Sau a contextului...E ca un cod. Cineva are cheia. Cifrul. Cu siguranta. E o certitudine. La fel ca Toma am atins certitudinea...ireala la inceput. Simt ca de fapt ce simt nu mai simt eu...se spune ca la un moment dat exista o fiinta mitologica numita androgin. 2 indivizi impartind acelasi corp. Zeii insa gelosi pe armonia si comunicarea perfecta dintre ei i-au despartit, i-au amestecat prin lume...si i-au blestemat sa se caute fara incetare. What would have been the odds?
8 comentarii:
Introspectia e o arma atat de periculoasa incat ori preferam sa credem ca nu exista ori daca am aflat de ea o aruncam intr-un colt inchidem usa, aruncam cheia si gata...am scapat. Ca pana la urma nu ne place sa ne asumam prea multe riscuri fata de noi insine...e posibil sa pierdem si oare cum o sa mai putem uita noi in ochii nostri daca pierdem noi cu noi insine? Nici macar oglida nu ne-ar suporta si vorba aia pe ea (pe oglida adica) o putem cumpara de la geamgiu (asta individ introspectiv nene, e inconjurat numai de oglinzi...si saracu Hesse care se credea el insusi un simbolist...)...si in cazul asta ar trebui sa ne suporte ca o platim. Nah stii cum e dai un ban...si stai in fata oglinzii.
Pe de alta parte daca stau si ma gandesc e posibil ca oglinda sa imprumute din personalitatea noastra si atunci...atunci sa vezi dracia dracului ca devenim schizo doar uitandu-ne in oglinda.
Asa....bun....sa revenim. Da-o dracului de oglinda...costa scump si pana la urma nici macar nu o iau pentru mine. Si apoi cica nu e Feng Shui...auzi bre, chinezii astia cred ei ca pot sa conduca lumea...de fapt eu cred ca Feng Shuiul asta e un complot a carui scop malefic este ! Nu stiu care e scopul malefic dar il simt. E ca si cum ai sta la masa si ai da din piciorul lipsa uitandu-te la maimuta chircita intr-un colt al camerei care incearca sa schimbe unghiul observatie (adica analiza) al locului unde se afla. Fiecare colt al camerei iti da alta imagine asupra mesei din mijlocul incaperii.
PS Am impresia ca unii cred ca l-au prins pe Descartes de un picior (exact ca pe Dumnezeu) si ii sug degetul cel mare crezand ca o parte din existentialismul analitic se va scurge in ei. Cacat !
Sfarsit :)
Oglinda ne da posibilitatea uneori sa fim un observator pasiv al propriei noastre persoane in diferite situatii deosebite, ar fi ideal sa avem o oglinda in fiecare situatie speciala si atunci am ajunge la un stadiu superior de analiza si introspectie exterioara, daca-mi este permis....
Si dragostea unde este? Dragostea pentru propria persoana, evident, ca doar face parte din persoana noastra introspectata...si dragostea pentru altii, ca doar omul e animal social, educat in societate, pentru societate dupa cum spunea Emil Durkheim inainte sa ma nasc eu... .
Durkeim spunea ca omul este un animal social intre doua sticle de votca si 2 acte sexuale cu minori din Europa de Est. E ca si cum as incerca sa instalez un Windows 7 pe un HC-85, nu numai ca nu ar merge dar e foarte probabil sa imi ard reteaua electrica din casa. Si pe urma nu as vrea sa fiu comparat cu o mangusta (si ele sunt animale sociale educate chiar in propria lor societate...am vazut eu pe Discovery..:)..). Individul are alte trasaturi, a fost schimbat in mod radical...
Daca oglinda da pasivitate atunci care ar fi motivatia individului de a se analiza proactiv? Ideal (zic eu) ar fi sa ne bazam pe noi insine si nu pe oglinda. Ea nu face decat sa iti refecte pozitia (oricare ar fi aia). Desi cred ca poate fi un instrument util in cautarea perfectiunii.
Dragostea? E in fiecare gest, in fiecare clipa, in fiecare zambet, in fiecare atingere, in fiecare pas descult pe iarba, in fiecare strop de ploaie (..:)..) in fiecare dintre noi...
...ca indivizi desigur intr-o societate axata pe globalizare.
:)
Mangusta...oare de ce Durkheim nu a inclus-o si pe ea, oare a fost atat de ametit de votca sau de placerile carnale incat sa fi uitat de un animal atat de pretios?
Probabil pentru ca pe vremea aceea nu exista Discovery si in lipsa de inspiratie se mai alcooliza si isi consuma energia sexuala cu minori...(poate cateodata se privea in oglinda in timp ce facea toata astea...in cautarea perfectiunii).
Stiu si cum sa punem Windows 7 pe un HC 85, asta daca mi gasim unul, punem HC-ul in fata unei oglinzi pe care e interfata de la windows 7...se reflecta pe ecran:).
Si daca toate astea au fost facute cu dragoste...nimic nu mai conteaza...nici ploaia rece si uda...nici betia ...si mai ales nici tehnologia desi uneori ne poate conecta cu dragostea:)!
Nu pot sa nu ma gandesc ca nu ti-as putea da dreptate cand de fapt am nevoie sa iti dau dreptate pentru a ma sustine pe mine ca individ. Necesitatea decurge dintr-o alta necesitate, o cauza si un efect fara oprire si toate se opresc datorita faptului ca iti dau dreptate. Am nevoie sa iti inteleg motivele, premisele, concluziile, ideile, pentru ca la randul meu sa ma inteleg pe mine. Normal intr-o societate in care strigatul de ajutor al individului este acoperit de zgomotul societatii in sine.
Normal...ce e normalitatea?
Ajutor...ce este strigatul de ajutor fara sa stii sa primesti ajutorul si sa-l apreciezi. Oamenii nu vor ajutor, vor bani...daca unul spune ca are nevoie de ceva si tu ii spui cum sa ajunga sa-si satisfaca necesitatea, aducandu-si si el aportul, el de fapt vrea ca tu sa-i dai ce el are nevoie fara efort, fara munca, fara nimic si eventual imediat...comoditatea ne ucide spiritul si imaginatia...acolo unde exista ...in gandire ca sa ma parafrazez:)
De fapt asta este ceea ce suntem. Actiunile ne definesc ca oameni (de fapt nu stiu daca sa folosesc termenul de om sau de indvid)...nu...nu e bine. De fapt vreau sa scriu altceva nu prostiile astea socratice...maieutica lu' nea Gigel. Gandurile mele sunt in cu totul alta parte, trairile mele sunt in cu totul alta parte...ideile le-am inchis undeva la subsol...le-am luat ostatice...ma gandesc insa ca nimeni nu ar vrea sa negocieze pentru ele. Sisif e fericit pentru ca a invatat sa o extraga din constientizarea destinului sau. Sau a contextului...E ca un cod. Cineva are cheia. Cifrul. Cu siguranta. E o certitudine. La fel ca Toma am atins certitudinea...ireala la inceput.
Simt ca de fapt ce simt nu mai simt eu...se spune ca la un moment dat exista o fiinta mitologica numita androgin. 2 indivizi impartind acelasi corp. Zeii insa gelosi pe armonia si comunicarea perfecta dintre ei i-au despartit, i-au amestecat prin lume...si i-au blestemat sa se caute fara incetare. What would have been the odds?
Trimiteți un comentariu