Alegerea in alegeri...in fiecare zi luam decizii, facem alegeri care sunt mai mult sau mai putin importante sau macar asa ni se par pe moment, alegem culoarea pe care o purtam, drumul pe care sa o luam, ce sa mancam si pe langa toate astea facem si alegeri care ne marcheaza existenta si pe care nu le vom putea schimba indiferent ce vom face...totul e sa nu le regretam...uneori e mai bine sa alegi cu inima, sa faci alegerea care nu e logica, cum spunea un prieten: sa faci haos ca sa fie ordine.
Consider cu tarie ca fiecare din noi Trebuie sa fie impacat cu trecutul ca sa putem evolua in viitor si sa putem trai prezentul...uneori nu suntem impacati nici cu prezentul si pentru asta nu am o solutie...o sa o postez cand o voi avea...
3 comentarii:
Haosul precede ordinea asa cum si ordinea precede haosul. Ele nu pot trai disparate in timp si spatiu. In fiecare ordine exista un strop de haos si invers. Se atrag iremediabil si se resping in acelasi timp, continuandu-si existenta secventiala (episodica). Imi aduc aminte de o intrebare: cum poti demonstra ca "nimicul" exista?
Alegerea...foarte complicat. Tine de fiecare in parte cred. Sunt atatea variabile incat e destul de greu sa tii atent sub observatie procesul in sine. Poti doar sa constati urmarile alegerii facute. Si sa vezi daca te influenteaza in mod direct sau nu.
Alegerea mea e facuta deja. Asta pot sa afirm cu tarie. Si nu exista ceva sau cineva care sa intervina intre mine si alegerea facuta. E ca si cum s-ar interpune intre prada si pradator (comparatia e putin trasa de par dar vreau sa se inteleaga in mod corect consecintele).
Trecut...prezent...viitor...noi traim un prezent continuu. Viitorul e incert, trecutul e uitat. Ramane ce? Prezentul..!?..Suntem prea ocupati ca sa il traim...ocupati cu alegerile desigur..:)
Haos, ordine, alegeri, dorinte...asta e viata, grea sau usoara depinde de unde privim lucrurile.
Lungul drum al zilei catre noapte...in fiecare dintre noi se afla o cutie a Pandorei. Si la final ramanem (ca si in legenda) cu speranta. Se zice ca moare ultima.
Iubirea schimba ceea ar mai fi de schimbat in oameni. Nu ii face perfecti dar le arata drumul (lung) al implinirii. Sufletesti.
Fericirea e inexplicabila. Dar in momentul in care o experimentezi, devii dependent de ea.
Atingerea este preambulul sarutului cum si sarutul este prevestitorul atingerilor.
***
Omul se naste cu ideea de libertate. Observa mai apoi ca nu ii foloseste la nimic.
***
Speranta, Iubirea, Fericirea, Atingerea, Libertatea...hm...cum sa ne jucam cu ele..!?
Ia sa vedem:
Iubirea este Speranta in Atingerea Fericirii si a Libertatii.
sau
Atingerea Iubirii este Libertatea Sperantei si a Fericirii...
sau
Together in love happily touching our freedom!?
:)
Oamenii sunt fapturi ciudate...unii dintre ei se mai si iubesc. Mult.
Trimiteți un comentariu